privind soluționarea conflictelor de muncă

Text în vigoare începând cu data de 27 iulie 2007

Text actualizat în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 24 iulie 2007:

- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000, cu modificările ulterioare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 219/2005;

- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 290/2000, aprobată prin Legea nr. 32/2001;

- Legea nr. 261/2007.

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAP.1

Dispoziții generale

ART.1

(1) Raporturile de muncă stabilite între salariați si unitățile la care acestia sunt încadrați se desfăsoară cu respectarea prevederilor legale, precum si în condițiile negociate prin contractele colective si individuale de muncă.

(2) Încălcarea de către una dintre părți a obligațiilor care îi revin potrivit alin.(1) atrage răspunderea juridică a acesteia.

ART. 2

În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarea semnificație:

a) unitate desemnează persoana juridică care utilizează muncă prestată de salariați;

b) salariat desemnează persoana fizică ce desfăsoară o activitate în cadrul unei unități, în temeiul unui contract individual de muncă.

ART. 3

Conflictele dintre salariați si unitățile la care sunt încadrați, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfăsurarea raporturilor de muncă, sunt conflicte de muncă.

Salariații si unitățile au obligația să soluționeze conflictele de muncă prin bună înțelegere sau prin procedurile stabilite de lege.